Concursul Naţional de Chimie pentru clasa a VII-a
"Raluca Rîpan"

Ediţia a XIII-a
Arad, 8-11 iunie 2017

Municipiul Arad

Numeroase informaţii privind principalele puncte cu rezonanţă istorică şi valenţe culturale pot fi găsite la adresa: www.aradcityguide.ro.

Un set de date, condensate, despre oraşul nostru pot fi găsite şi aici: posturi.wordpress.com/2011/10/08/istoria-orasului-arad/

Informaţii ceva mai detaliate putem găsi pe site-ul Primăriei Arad:
Săpăturile arheologice dovedesc faptul că pe teritoriul municipiului Arad au existat aşezări omeneşti încă din perioada neolitică şi, cu mici întreruperi, viaţa omenească poate fi urmărită până în secolul al XI-lea, când stăpânirea regatului feudal ungar se extinde şi supra acestei zone.
Prima atestare documentară referitoare la zona Aradului datează din anul 1028, când aceasta este menţionată în contextul luptelor purtate de populaţia autohtonă împotriva regatului feudal maghiar.
Cea dintâi menţiune a localităţii apare într-un document din anii 1078-1081, intercalat într-un altul din 1347. De asemenea, oraşul este menţionat şi în Cronica pictată de la Viena, datată în 1131.
Între 1551-1552 Aradul va fi ocupat de turci, care vor ridica o nouă cetate pe locul actualei Fabrici Teba. În jurul acestei cetăţi se dezvoltă noua aşezare civilă.
În perioada ocupaţiei otomane (1551-1687) oraşul, pe lângă rolul său strategic, devine şi un important nod comercial, descris pe larg şi de vestitul călător turc, Evlia Celebi.
După izgonirea turcilor, Aradul va trece sub ocupaţia habsburgică. Cetatea, pe baza planului lui Eugen de Savoya, va fi rezidită şi întărită cu noi bastioane. Această cetate va fi apoi dărâmată, când în bucla Mureşului se construieşte noua cetate în stil Vauban (1765-1783).La începutul secolului al XVIII-lea, Aradul a fost centrul zonei grănicereşti. Totodată oraşul se repopulează repede, devenind atât un centru agrar, cât şi un centru important meşteşugăresc şi negustoresc.
Dezvoltarea economică şi demografică a oraşului a fost facilitată prin faptul că din punct de vedere administrativ aparţinea erariului, fiind chiar centrul domeniului cameral. Statutul oraşului a fost de "oraş privilegiat cameral", cu administraţie proprie. În 1834 oraşul primeşte statutul de "oraş liber regesc".
Revoluţia de la 1848 reprezintă primul moment istoric major de care se leagă numele oraşului Arad.
Sub asediul armatei revoluţionare maghiare, trupele imperiale ale garnizoanei din cetatea Aradului au bombardat oraşul zilnic, timp de nouă luni.
În vara anului 1849 armata revoluţionară maghiară reuşeşte să ocupe fortăreaţa pentru 46 de zile înainte ca armatele imperiale ruse şi habsburgice să o împresoare şi să o reocupe.
Trupele habsburgice încarcerează în cetate 500 de ofiţeri ai armatei revoluţionare, majoritatea lor fiind condamnaţi la moarte. Printre ei se aflau 13 generali ai armatei revoluţionare maghiare care au fost executaţi în 6 octombrie 1849. Astfel, Aradul poate fi privit ca locul în care revoluţia maghiară de la 1848 a fost înfrântă
Astfel, în perioada secolelor XVIII-XIX aici şi-au desfăşurat activitatea 32 de bresle. De la acestea s-au păstrat numeroase documente şi însemne specifice, precum: steaguri, lăzi de bresle, sigilii care dovedesc bogata activitate desfăşurată de aceste asociaţii profesionale. Cea mai veche breaslă înregistrată a fost cea a cojocarilor (1702). Breslele vor constitui, de asemenea, principala bază de dezvoltare a industriei arădene.
Prin renumele produselor sale de fabrică şi al articolelor de lux, Aradul va fi considerat unul dintre cele mai renumite centre manufacturiere ale imperiului habsburgic, dinainte de Revoluţia de la 1848.
În ultima parte a secolului XIX pe lângă mica industrie îşi face apariţia şi marea industrie.
Putem aminti aici moara cu aburi, fabrica de spirt şi drojdie şi fabrica textilă, ale fraţilor Neuman, fabrica de maşini Hendel, fabrica de mobilă Lengyel, care prin calitatea produselor sale va ajunge renumită în Europa şi fabrica de vagoane, înfiinţată de Johann Weitzer. Astfel, la începutul secolului XX oraşul Arad era un centru industrial şi economic de prim rang, cu 25 de fabrici şi 7 instituţii de credit şi economii.
Un alt moment istoric major de care se leagă numele Aradului este cel de la 1918, când, în toamna acelui an, după disoluţia Imperiului habsburgic, Consiliul Naţional Român Central se mută la Arad.
Printre conducătorii acestei organizaţii erau şi o serie de politicieni arădeni: Ştefan Cicio Pop, Vasile Goldiş, Ioan Suciu şi Ioan Flueraş. O delegaţie maghiară condusă de Oskar Jaszi a venit la Arad să negocieze cu reprezentanţii români.
După trei zile de discuţii, între 13 şi 15 noiembrie, marcate de deschiderea spre concesie a părţii maghiare, Iuliu Maniu exprima concis decizia fermă a românilor: totala separare a Transilvaniei de Ungaria şi unirea acesteia cu România.
Consiliul National Român Central din Arad a pregătit adunarea plebiscitară de la Alba-Iulia, care a proclamat pe 1 Decembrie 1918 Unirea Transilvaniei cu România.
În perioada interbelică oraşul se extinde în continuare prin înglobarea, ca suburbii, a următoarelor localităţi: Micălaca, Grădişte, Poltura şi Bujac. În aceste cartiere se construieşte masiv în perioada 1930-1940. Se extinde reţeaua de apă şi sistemul de canalizare. Numărul întreprinderilor mari creşte de la 38 la 142. Structura economică nu s-a schimbat mult după unire.
Marea industrie continuă să fie reprezentată de uzina Astra, constituită în 1920 prin fuziunea firmei Josef Weitzer cu fabrica de automobile "Marta", unde se vor construi vagoane de cale ferată şi de tramvai, automotoare, camioane şi chiar avioane; de fabricile de textile, ITA, FITA, TEBA, de moara Neuman, de fabrica de mobilă "Lengyel". Faimosul lichior din plante "Zwack" continuă să fie produs la Arad.
Noi fabrici s-au adăugat activităţii industriale, de exemplu Fabrica de zahăr (1926), "Polyrom" (lacuri şi vopsele,1930), Uzina Tehnică Arad (becuri electrice 1935), "Iron" (aparate radio şi electrotehnice). Astfel, în 1937 au existat 110 unităţi industriale în comparaţie cu 59 câte existau în 1919.
Criza economică din 1929-1933 a cauzat falimentul multor fabrici mici şi a concentrat marea parte a producţiei în 22 de mari companii. Activitatea economică s-a amplificat, plasând Aradul cu cele 4001 de companii pe a patra poziţie din ţară.
Dupa cel de-al doilea război mondial, Aradul se dezvoltă în continuare ca centru industrial. Acum se dezvoltă marile platforme industriale cu mii de locuri de muncă, fapt care determină atragerea populaţiei din mediul rural.
Din cauza includerii Aradului în regiunea Banat, dezvoltarea oraşului va fi mult încetinită în favoarea Timişoarei, capitala regiunii.
Ca urmare a creşterii numărului de locuitori, au apărut noile cartiere de blocuri şi zone de locuit: Aurel Vlaicu, Calea Romanilor, Micalaca, Faleza Sud şi Banu Maracine. De asemenea, s-au construit numeroase clădiri importante: cinematograful "Dacia", hotelurile "Astoria" şi "Parc", Casa de Cultură, Sala Polivalentă, Spitalul Judeţean, ştrandul.
În Decembrie 1989, Aradul este al doilea mare oraş al României care se ridica împotriva regimului comunist al lui Nicolae Ceauşescu.
După 1989 municipiul Arad devine centru universitar şi un important pol de atracţie pentru investitori.



Înapoi:

      Prima pagină

Noutăţi:

Au fost afişate premiile obţinute la Concursul de chimie "Raluca Rîpan"

Au fost afişate subiectele şi baremele de la etapa naţională a Concursului de chimie "Raluca Rîpan"